cand zambeai, de fapt vroiai sa ma convingi
si poate nu ai reusit atunci,
dar acum sigur esti intiparit
in mintea mea desi-i stupid...
tu mi-ai cerut voie sa stapanesti,
inima mea, si-apoi sa pleci?
nu cred...dar nici nu vreau sa te explici
vreau doar sa pleci dfinitiv de-aici!
dar stai...adu-mi inima-napoi,
acum alerg vanturi si ploi
bantui ca o fantoma fara suflet
tip ca o soprana fara sunet...
si incotro acum, pe ce carare?
nu se iveste mai nimic in zare,
si curios merg pe un teritoriu nou
pasesc pierdut ca-ntr-un cavou...
nu conteaza ce suflet am avut,
greseala mea, sunt mort de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu