doare fara tine

linistea de dupa tine arde
sicriul se rostogoleste bland
doar ingerul mortii tacut,sade
langa o cruce,leganandu-se plapand

poate-i e dor, poate uraste
poate iubeste ce a fost candva.
dar ce sa-i faci daca totul ii dovedeste,
c'acum este pustie crucea sa?

nimeni nu vine sa ii curete mormantul
toti i-au facut pierduta existenta...
candva toti ii aminteau cuvantul
acum nimeni nu ii mai simte prezenta.

si se imprastie tot rostul sau
tot ce-a creat e inutil
chiar daca va veghea mereu
in spatele lui, pasind subtil.

bantuie fara liniste,cautand raspunsul
a ceea ce a fost candva....
poate cineva ii va asculta plansul,
desi durerea nu i-o poti afla!

nimicul pustnic ii roade amintirea
cea care ii hranea lui pasii
poate de la el vor invata ce e iubirea
poate nu vor mai gresi urmasii....

ploaia acum ii sterge drumul
va bantui iar fara tinta
va ramane iarasi doar scrumul,
din ceea ce a vrut sa simta...