umbra propriului sicriu

zidesti o cruce fara de sfarsit
incerci sa termini ce-ai cladit
candva ai putut sa ii pictezi o floare
prea tarziu, acum stie ca o doare...

vrei sa-ti dai seama ce-ai gresit
pe crucea ei ai reusit
sa scrijelesti un nume fara rost
crezand ca nu conteaza ce a fost

si sangereaza fara oprire
nu ai deloc proprie stapanire
ai sapat propria groapa
speranta ta a ajuns o sapa...

te doare stii, pe cruce e numele tau
privesti, iti dai seama cat e de rau
crezand ca sunetul vietii il ascult
realizezi, esti mort demult...

vin altii la sicriul tau acum
in loc de floare, ei lasa scrum
credeai ca unii vor jeli
vrei sa creezi doar vijelii...

iti crapa crucea de nepasare
chiar de-ar veni, s-ar usca orice floare
e mult prea rece la tine in cavou
e mult prea trist pentru ceva nou...

pacat, nu poti reda viata acum
nu poti face flacara din scrum
ai incercat, si ti-ai dat seama
ce e mort, ramane mort intotdeauna